Maşina de tocat

Costi Rogozanu

Serile lungi de iarnă, de dinainte de Crăciun, cînd tata învîrtea manivela, iar mama manevra cu dexteritate maţul de porc care se umplea cu tocătură. Este eticheta fericirii. Cînd Ceauşescu a fost executat, cîrnaţii deja atîrnau apetisant, pe o sîrmă, în balcon.

Unul dintre primele videoclipuri pe care le-am văzut după Revoluţie. Pink Floyd, Another brick in the wall. Nu avem nevoie de educaţie, strigau copiii care se revoltau pentru că erau băgaţi în maşina de tocat a partidului. La propriu, o imagine şoc.

În filmul lui Alexandru Solomon, „Kapitalism, reţeta noastră secretă”, oamenii lui Ceaşcă iau fabricile, uzinele, le bagă într-o maşină de tocat şi de acolo iese măreţul capitalism românesc: bani, vile, maşini.

Maşina de tocat? Pentru mine reprezintă tot ce e mai frumos şi securizant. Ai mei şi acum fac cîrnaţi la maşina de tocat. Pentru criticii capitalismului sau ai comunismului, maşina de tocat este simbolul duşmanului absolut. Morala mea, după 20 de ani: nu vă lăsaţi tocaţi de propagandă!; uneori, maşina de tocat e doar o banală maşină de tocat şi atît.

Doar aveţi grijă să nu vă prindeţi degetul cînd daţi la manivelă. Mori de durere.