Libertatea se cîştigă mereu

Teodor Baconsky

În 1989, decembrie 21, am ieşit la Piaţa Universităţii din Bucureşti şi am strigat ore în şir ”Jos comunismul”. Aveam 26 de ani. A fost cel mai exaltant moment al vieţii mele: acela cînd un om se eliberează de frică şi îşi recapătă demnitatea personală. Am trăit si mineriada din 13-15 iunie ‘90. Şi tot ce a urmat. Celor care s-au născut după 1990 – şi au devenit acum studenţi ai Universităţii ieşene – le pot spune că prăbuşirea comunismului este ŞI PENTRU EI cel mai de seama eveniment istoric. Fără cei care au murit pentru libertate, împuşcaţi înainte şi după fuga lui Ceauşescu, ei ar fi trăit poate şi astăzi în lanţuri. Să nu mi se spună că dictatura comunistă s-ar fi prăbuşit oricum. Da, ăsta era sensul istoriei. Desigur că, fără URSS, comunismul european nu putea rezista. Dar fără jertfa tinerilor, în ‘89, democraţia ar fi fost doar un cadou din cer, neînţeles şi nemeritat. Democraţia se merită. A te lupta civic pentru drepturile şi libertăţile tale ca om – şi nu ca element într-o masă manipulată – este miza fiecărei zile, a fiecărui gest, a fiecărei vieţi demne de acest nume. Mă bucură că faceţi această celebrare a libertăţii, după 20 de ani. Nu am cum să vă trimit un ”obiect” din comunism – sticla de Pepsi sau sul de hartie igienică, două mărfuri la fel de rare în anii respectivi. Ţin doar să le spun studenţilor ieşeni că, în ordinea statului de drept, nimic nu e dat, nimic nu e ireversibil, nimic subînţeles. Cînd e vorba de libertate, nu trebuie să negociem. Nici să ne îmbătăm cu surogate, falsuri televizuale, sloganuri şi clişee mentale induse prin hipnoză colectivă. Poţi să te îmbuibi cu mărfuri, fără să-ţi aparţii cu adevarat. Eşti liber doar atunci cînd mintea ta răspunde simţului critic, bunului simţ şi SENTIMENTULUI libertăţii. Libertatea nu poate fi trucată. O posezi şi o aperi ca pe bunul cel mai de preţ, sau o pierzi. Nu căutaţi a treia cale spre ea, pentru că veţi călca în vid.